Personal
Salut,
Eu sunt Alex. Dacă te afli pe această pagină, probabil vrei să cunoști câte ceva despre mine, mai mult decât în “recile” descrieri de pe pagina Profesional. Așadar, iată câteva posibile răspunsuri:
– M-am născut în Africa, însă nu am nici o amintire de acolo, pentru că părinții mei s-au întors înapoi în țară când eram încă mic. Am văzut însă sute de fotografii și am auzit zeci de povești.
– Întors în România, și mai precis în Vâlcea, grădinița nu mi-a priit. De mic am avut o fire care căuta logica în toate și care se opunea activ atunci când nu eram de acord cu ceva – de pildă la primele încercări pe care le-au avut educatoarele de a mă face să învăț poezii despre preaslăvitul conducător, am observat că am câteva opțiuni și am ales să le folosesc: 1. Să mă ascund. 2. Să stau și să ne păruim reciproc. 3. Să fug din clădire. De obicei alegeam varianta a treia, lucru care a dus la schimbarea mai multor asemenea instituții într-un termen scurt. Din fericire, a venit Revoluția.
– La școală mi-a mers bine în primii ani. Știam să citesc, ceva matematică, așa că în mare parte jucam fotbal în loc să-mi fac temele. Lucru pe care l-am cam făcut de atunci încoace de câte ori am avut ocazia. Au fost și tot felul de aventuri, despre care am scris pe blog mai pe larg. De menționat ar fi că prin clasa a doua (parcă) m-am întâlnit cu un HC și imediat după, cu jocurile “cu manetă”. Probabil mi-am cheltuit toți banii de buzunar, dacă îi păstram cred că puteam să-mi iau PC propriu. Primul, un 486 cu Windows 311, mi-a încăput pe mână la sfârșitul școlii generale. Un lucru bun a fost că am cutreierat toate speluncile din oraș, și am căpătat niscai experiență de viață care mi-a prins bine. Și bineînțeles, mă pot lăuda acum că am o experiență de aproape 20 de ani în domeniul gamingului.
– În liceu, primii doi ani s-au tradus prin crunta realizare că informatică nu înseamnă jocuri pe calculator, prin câteva sute de absențe, și niscai corijențe derivate din dependența dezvoltată de mai sus menționatele jocuri, corelată cu faptul că nu mă prea cunoșteau profesorii. În urma unui conflict cu o profesoară, care a devenit directorul liceului, m-am mutat “disciplinar”. Lucru bun de altfel, pentru că m-am “cumințit”.
– Tot în liceu am avut parte de câteva lecții: primul serviciu, prima iubire… și mi-am spart capul în urma consumului excesiv de alcool, după care am fost cusut pe viu. Cam de pe atunci am început să evit tăriile și încerc să păstrez un echilibru între abstinență și momentele în care beau un pahar de vin sau de bere socializând. Pentru că nu refuzam nici o ocazie de a face sport, am ajuns și să am ocazional drept parteneri de fotbal un grup de țigani, cu care până la urmă am avut o “mică” altercație, în urma căreia i-am spart nasul unuia dintre ei, primind în schimb o bătaie după care am fost nevoit să fac injecții antirabice, după ce am fost mușcat. Și nu, nu am înclinații rasiste din cauza asta.
– În facultate s-a petrecut schimbarea la față. Am continuat să combin cele mai importante pasiuni: sportul, jocurile pe calculator și cititul. Însă lor li s-a adăugat jurnalismul. Am făcut reportaje “sub acoperire” (adică prin ploaie) prin gări și autogări, am luat primele interviuri, am încercat împreună cu colegii să facem un documentar la morgă, am umblat (puțin inconșienți) prin pasajele subterane abandonate din Sibiu. Am fost redactor, tehnoredactor, redactor șef, producător tv, realizator la radio, documentarist, cameraman, editor, am încercat totul și am învățat ce înseamnă mass-media în general.
– Am venit în București în 2006, și m-am dedicat de atunci încoace jurnalismului online, fie lucrând, fie studiindu-l. Am pierdut prieteni, mi-am făcut alții, și am trecut și aici prin diferite peripeții, despre care nu voi scrie acum. O să fac totuși o observație, pentru că multă lume mă întreabă cum m-am acomodat: Bucureștiul e un oraș ca oricare altul. Am reîntâlnit aici mulți colegi din școala generală și din liceu. Cu cei din facultate am venit de braț. Și uite așa am ajuns în prezent.
* Ca orice om, am și eu activitățile mele preferate. Iată câteva:
Sportul:
– Șah de performanță: Participări la concursuri naționale și internaționale (1990-2000). De 10 ani joc doar de plăcere, deci foarte rar;
– Fotbal (De pe la patru ani în fața blocului. Am și tot fost membru al echipelor de fotbal în generală, în liceu și în facultate. Uneori am câștigat și niste cupe). Acum mai rar, dar nu refuz o invitație;
– Mă mai tentează la nivel de amator și: tenis, ping-pong, handbal, înot, volei, table, remi, monopoly, scrabble, wist, renț, șeptică, poker și din când în când, avioane.
Jocurile pe calculator: Literalmente zeci de mii. Nu e o glumă, când am spus că eram dependent am vorbit foarte serios. Mă pricep (sau mai bine spus, “m-am priceput”) îndeosebi la StarCraft, CounterStrike, Quake, Heroes. Am fost și membru al unor clanuri și am jucat în competiții online. Cert e că le-am cunoscut de la naștere și nu voi renunța la ele nici la senectute. În ultimii ani am avut de-a face, pe lângă cele clasice, cu o multitudine de jocuri de browser, construite pe mai multe platforme, de singleplayer sau de multiplayer. Acum am redus turația, în încercarea de a economisi timp.
Cititul: Pentru că și aici am bifat destule pagini, o să dau doar un top 5 personal:
1. Dune [Saga] (Frank Herbert);
2. Ender [Saga] (Orson Scott Card);
3. Fundația [Saga] (Isaac Asimov);
4. Apocalypse (Stephen King);
5. Steaua Pandorei [Saga] (Peter F. Hamilton).
După cum observați, înclin înspre science fiction. Asta nu înseamnă că nu îmi face plăcere să citesc orice carte bună, indiferent de gen. Mai multe despre acest subiect pe blog. Și aici puteți vedea ce citesc în momentul de față.
Muzica: Pe la 10 ani, am învățat să cânt la orgă. De atunci am uitat complet, însă dragostea pentru muzică s-a păstrat. Așa că, în vremurile tulburi pentru copyright, ajunsesem să am o colecție de peste 40.000 de melodii, pe care le-am redenumit și aranjat manual într-o vară. Topul personal, atât pentru artiștii din țară, cât și pentru cei de afară, dacă vorbim doar de concerte la care am fost, pentru că altfel nu văd cum aș putea să mă încadrez în spațiu:
* Extern:
1. Scorpions;
2. Roger Waters;
3. Robbie Williams;
4. Chris Rea;
5. Robert Plant;
6. Bryan Adams;
7. Moby;
8. Guano Apes;
9. Lady Gaga;
10. Aerosmith;
* Intern:
1. Tudor Gheorghe;
2. Pasărea Colibri;
3. Antract;
4. Phoenix;
5. Paraziții;
De ceva vreme, las Internetul să îmi stocheze piesele pe care le ascult și încerc să mă duc la concerte.
Filmele: Nu puteau lipsi. Am și aici câteva arii înspre care am o aplecare deosebită, adică serialele și animeurile, pentru care am prins drag pe vremea când erau difuzate la TVR în premieră pe țară.
* Iată câteva seriale, o foarte mică parte din preferințele personale: Stargate, Star Trek, Andromeda, Inuyasha, Justice League, Rurouni Kenshin, Samurai 7, Samurai Champloo, Dragon Ball, South Park.
* Și câteva filme “artistice” (Deocamdată câte unul din fiecare gen):
– Dune (mi-au placut și cel original și remake-ul de la Hallmark) [SF];
– Sin City [Comic book];
– Slither [Black comedy];
– Neverending Story [Fantasy];
– The Shining [Horror];
– Cannibal Holocaust [Blood & Gore];
– Pulp Fiction [Crime];
– Seven Samurai (Original, alb-negru, 1954) [Drama];
– Hotel Rwanda [History];
– Raiders of the Lost Ark [Action];
– Final Fantasy: Advent Children [Animation];
– Closer [Romance];
– Psycho (Original, alb-negru, 1960) [Thriller];
– Se7en [Mistery];
– Lawrence of Arabia [War];
– Blood Diamond [War Crimes];
– Million Dollar Baby [Sport];
– Soleil rouge (The Red Sun) [Western];
– Braveheart [Biography];
– Donnie Darko [Surreal];
– Requiem for a Dream [Drugs];
– American History X [Racism];
– A Beautiful Mind [Psychological Drama];
* Gătitul: Cu frecvență redusă zilele astea. Specialitatea bucătarului: Păstrăv prăjit cu garnitură de orez și ciuperci.
Aici se încheie, momentan, acest text (scris în 2009) menit să îi facă pe alții să mă cunoască mai bine. El are însă un dublu rol. Peste ani, voi putea vedea și eu cum am evoluat. Dacă ai avut răbdare și ai citit tot, felicitări. Dacă vrei să afli ceva în plus, lasă un comentariu și dacă pot, îți voi răspunde.
Toate cele bune.